Universul iubirii

O iubire construitã-n timp şi consolidatã de greutãţi depãşite prin fidelitate şi o încredere reciprocã de neclintit, mi s-a pãrut întotdeauna forma idilicã de afecţiune şi cea mai de dorit.
Cea mai de duratã, cea mai intensã şi cea mai realã. Pentru cã viaţa nu este un râu limpede de munte mirosind a petale de lãcrãmioare, ci un râu plin cu pietre ascuţite, de felurite dimensiuni, care în final se va scurge într-o cascadã infinitã.
Ca sã construieşti o familie trebuie sã-ţi cunoşti persoana aleasã, sã te simţi o jumãtate dintr-un întreg clãdit prin iubire, respect, sinceritate şi suport. Trebuie sã ştii fãrã urmã de îndoialã ce vrei, pe cine vrei şi ce ai face pentru a-i oferi toatã fericirea de care un muritor poate fi capabil.
Momente de intimitate pe care nu le-ai trãda şi uita, amintiri cât sã-ţi încununeze o viaţã, chiar şi de ai fi nemuritor. O pasiune arzând la fel de vie ca în momentul în care ai realizat cã alãturi de acea persoanã vrei sã zideşti un nou univers cunoscut şi înţeles doar de voi, uneori rãscolit de micile surprize pe care chiar şi dupã ani întregi ea nu le-ar bãnui. Un suport necondiţionat de certuri, un sentiment nemuritor de împlinire şi siguranţa cã atunci când veţi deveni bunici, încã vã veţi împreuna mâinile cu iubire.
Sunt înconjuratã de o superficialitate tulburãtoare a sentimentelor, de interes şi de conformism. Nu aşa ar trebui sã stea lucrurile.

Rãstigniţi-mã ca fiind visãtoare sau tradiţionalistã, însã doar o astfel de iubire aş invidia.

                              "Homecoming" (1940) - Hans A. Bühler (1877-1951, Germania)